La ce varsta ne indragostim? Mai tinem minte acei fluturi in stomac? Si, de ce o facem? La gradintita, simtim o placere deosebita de a imparti acelasi teren de joaca cu cel mai istet cloeg de grupa, sa rosim atunci cind ne trage de cosite si mergem cu capul in jos cind educatoarea ne aranjeaza cite doi in rind. E un joc copliaresc. Nu cred ca ne putem indragosti la asa varsta frageda. La 15 ani, emotiile se intensifica. Inima bate mai tare atunci cind vecinul chipes pe care il simpatizam, ne trece calea. Preferam sa ocolim, sa mergem pe alt drum doar ca sa nu dam ochii cu el. Il urmarim de la distanta, ii scrim scrisorele pe care mai apoi le rupem. In agenda desenam inimioare cu numele lui. Ne indragostim de acei ochi negri, verzi, albastri, de mersul rebel, de coafura neordinara. Asa e aceasta varsta. Tot ce conteaza este ca e cel mai tare tip din cartier, din scoala. Visam sa fim prietena lui, asa incit sa ne invidieze toate fetele. Nu conteaza cine este si din ce familie. E simpatic, si daca fumeaza si consuma alcool inseamna ca e cel mai tare. La 20 de ani. Viziunea se schimba. Avem nevoie de cineva cu care sa ne petrecem timpul. Sa iesim la plimbare prin parc, la disco. Si il iubim pentru cuvinte frumoase, pentru buchetelul de flori daruit cu stangacie, pentru mesajele de noapte buna. Ar fi bine sa aiba studii superioare si nu cumva sa fie mai mare decat noi cu 5 ani. Atunci pentru noi conteaza mai mult distractia, cit de amuzant este si cit de bine ne simtim cu el. Plangem la orice cearta si ne impacam in jumatate de ora. Stam iarna afara si ne incalzim in brate. Cele mai frumoase momente si cele mai romantice. Cand implinim 25 de ani cautam deja ceva mai stabil. Un barbat serios, cu serviciu, stabilit. Petrecem putin timp impreuna fiind prinsi cu serviciul. Uitam cand am fost ultima data la disco sau ne-am plimbat impreuna. Nu mai vorbim ore in sir la telefon. Sunetele sunt scurte si exacte. Ne intilnim seara, facem sex si la somn. Complimente – mai putine, declaratii de dragoste-de ce sa le facem daca stim ca ne iubim. Cate un buchet de flori de 8 martie si la ziua de nastere. E dragoste matura. Avem nevoie de stabilitate si de o asigurare financiara. Barbatul nu neaparat sa fie cel mai tare din cartier si cel mai simpatic. E suficient ca castiga bine. La 30 de ani in general nu conteaza aspectul fizic. Acum deja femeile, marerialiste si disperate, cauta ca el sa aiba BMW, sau Lexus. Nu conteaza nici chiar daca e insurat. Il iubim pentru ca ne face cadouri scumpe, ne daruieste flori si are buzunarul gros. Si nu conteaza ca e mai mare cu 10-15 ani decat noi. Il iubim, daca il iubim, pentru ca e pus pe picioare. Si vom compensa aceasta lipsa a dragostei cautind alti barbati mai tinerei decit el, ca sa ne satisfacem dorintele si sa ne reamintim ca suntem femei. La 40 de ani nu cred ca mai exista dragoste. Femeile se resemneaza si se deprind cu lipsa unui barbat sau din contra, cu prezenta mai multor. Femeile sunt independente si au nevoie de un barbat care sa-i fie alaturi doar uneori. Nu isi imagineaza ca ar trebui sa gateasca pentru cineva sau sa ii stranga ciorapii prin camera. Se simte bine singura, mai ales daca isi poate asigura traiul. Daca intilnim un barbat la asa varsta, ne atasam de bunatatea, de calmul si intelepciunea lui. Ne simtim in siguranta si suntem gata sa intimpinam batranetea alaturi de el. La 50-60 de ani dragostea este o raritate. Si cu toate acestea mai intilnim doi batranei care se tin de maina si se giugiulesc. Dar e dragoste asta sau doar nevoia de a nu fi singuri?
Recapitulez. Rezumat: la 5-10 ani iubim colegul smecher care ne trage de cosite-deci nu iubim, la 15- vecinul rebel si chipes- deci aspectul fizic. La 20 de ani ne indragostim de romanticul incurabil. Cei 25 de ani vor alaturi un barbat educat si stabil financiar. 30- doar banii. La 40 de ani ne indragostim de barbatul cu care ne este comod si sigur. 50-60 ne atasam de batranelul cu care petrecem timpul. Sunt materialista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu